Scrisoare de rugaciune decembrie 2011

Dragi prieteni,

Au trecut patru luni de la ultima scrisoare de rugăciune. În tot acest timp s-au petrecut multe lucruri în comunitatea noastră, unele mai mari și altele mai mici. Mă bucur să vă am alături de mine în această slujire, susținându-mă în rugăciunile dumneavoastră.

În aceste zile fetița noastră împlinește 8 luni  de viaţă ascunsă și mai e o lună până se naște. Îi mulțumim lui Dumnezeu că este sănătoasă și că se dezvoltă normal. Deja bănuim că va fi o fetiță plină de energie, pentru că se mișcă foarte mult și cam tot timpul. Cristina e tot mai obosită în această perioadă și nu reuşeşte să se odihnească. Are nevoie de rugăciune pentru a se putea întări și a se putea odihni.

Mai sunt câteva zile până când vom sărbători și ne vom aduce aminte de nașterea Mântuitorului nostru Isus Hristos. Cu ceva vreme în urmă, ca și comunitate am început să studiem un material de meditații pentru pregătirea Crăciunului. Este un material publicat de Richard Rohr. Cuprinde pasaje biblice din Isaia și din Noul Testament, o scurtă meditație și o întrebare pentru reflecţie pentru fiecare zi. Aceste meditații au rolul de a ne pregăti pentru Nașterea lui Isus, dar și pentru a doua venire a Lui.

În luna septembrie Adriana Pașcan a organizat un concert caritabil prin care şi-a lansat primul album de cântece, numit „Aripi”. Fondurile rezultate din vânzarea acestui album au fost direcţionate către Cuvântul Întrupat şi folosite astfel ca un număr de 15 copii din Valea Oraşului să poată meargă la şcoală.

Tot în această lună am sărbătorit aniversarea a 10 ani de la înființarea Fundației Cuvântul Întrupat, unde am prezentat şi primul Raport anual de activitate. Considerăm util acest instrument, dată fiind dorinţa noastră de a fi transparenţi faţă de cei care ne susțin.

Împreună cu Adrian Buhai, Fundația Cuvântul Întrupat a inițiat la Tudor Vladimirescu un centru de zi în care sunt asistaţi acum 5 copii. Anca Nebunu de la Biserica Emanuel desfăşoară activităţile în această localitate.

În luna decembrie am finalizat și publicația ”Lanțurile Sărăciei” ediția de iarnă, cu tema ”Lucrarea creștină. Asuprire sau eliberare?”. Aceste publicaţii sunt exprimarea gândurilor noastre, a trăirilor pe care le avem şi mai ales a direcţiei pe care o urmăm în lucrare.

Copiii pe care încercăm să îi asistăm vin din Valea Oraşului, în special din proximitatea Spitalului CFR. Nu demult însă, într-o echipă restrânsă, formată din David Chronic, Victoria Myers și Fani Ursachescu, am făcut câţiva paşi înspre partea mai apropiată centrului Praktiker. Pe când noi, cei mai mulţi, stăm în locuinţe care ne protejează de frig, cei din această zonă trăiesc în adăposturi făcute din carton, placaje sau alte resturi de materiale de construcţie, fără acces la apă curentă sau electricitate. Câţiva copii de la Biserica Baptistă „Sfânta Treime” au strâns jucării şi bani pentru alimente, iar grădiniţa Benthal Tecuci-Galați ne-a oferit câteva cadouri şi astfel am reuşit să oferim celor de acolo apă, haine, produse de igienă, cadouri şi bucurie, cântându-le colinde care vorbesc despre adevărata Salvare. Fiecare din noi trebuie să ne lăsăm conduși de El pentru a fi o binecuvântare pentru cei care sunt în nevoi. Din păcate, încercăm să arătăm milostenie doar în această perioadă de sărbători și apoi uităm.

Deşi am început lucrarea de izolare a unui perete la centru încă din iunie, alături de Lau Archip, abia acum, în decembrie am terminat. A fost un proces lung şi o ocazie pentru mine să învăţ despre izolaţie, adeziv, var şi faianţă.

Următoarele zile la Centrul Comunitar arată astfel:

- 20 dec. – serbare pentru copii. Un număr de 40 de copii de la şcoala 24, copii care vin din familii nevoiaşe vor primi cadouri.

- 21 dec. – serbare pentru familiile copiilor de la centrul nostru comunitar. Părinţi şi fraţi ai copiilor care vin la centru în fiecare zi au ocazia să vadă ceea ce învaţă aceştia şi în acelaşi timp să audă Vestea Bună a Naşterii lui Isus.

- 22 dec. – mergem cu colindul la familiile copiilor

- 23 dec. mergem cu colindul la cei care susţin lucrarea de la Cuvântul Întrupat.

- 25 dec.  – petrecem noaptea de Crăciun alături de copii pentru că vrem să le oferim cât mai multe ore în care să poată sărbători într-un cadru plin de dragoste. Vom mânca împreună, vom deschide cadouri, ne vom juca şi ne vom uita la film.

Sunt multe activități în care suntem implicați și prin care încercăm să aducem lumina lui Dumnezeu, dar mai importante sunt momentele în care stăm în prezența lui Dumnezeu. În fiecare dimineață ne întâlnim pentru o oră în capelă pentru a cânta, a ne ruga și a sta în contemplare asupra lui Dumnezeu. Este un moment care ne încarcă bateriile în fiecare zi.

Câteva motive de rugăciune:

- Dumnezeu să fie prezent peste slujirea noastră și să ne dea direcție în continuare;

- Dumnezeu să se atingă de fiecare copil care intră pe poarta Centru lui Comunitar;

- Dumnezeu să se atingă de familiile copiilor;

- Trebuie să facem dosarul pentru prelungirea acreditării; Dumnezeu să fie prezent peste fiecare funcționar pentru a primi acreditarea;

- Până la sfârșitul anului trebuie să primi răspuns pentru aprobarea subvenției de la primărie, rugați-vă ca să se aprobe.

Crăciun fericit tuturor! Fie ca Isus să se nască în inimile noastre!

Septembrie – Un Dumnezeu al surprizelor…

Dragi prieteni,

 

Au trecut patru luni de ultima scrisoare de rugăciune. Mă bucur că sunteţi alături de mine în această lucrare.

În acest timp, ca familie am trecut prin mai multe provocări. Am fost provocaţi de Dumnezeu să mergem pe un drum diferit faţă de cel pe care îl planificaserăm noi.

Soţia mea a fost full-time în staff-ul comunităţii Cuvântul Întrupat cu câţiva ani în urmă. Astăzi are o slujbă obişnuită, dar participă şi se implică în comunitate în departamentul de Advocacy. Amândoi avem dorinţa fierbinte de a merge în misiune şi credem de multă vreme că acest lucru va implica schimbări mari, mai ales cu privire la locul în care vom sluji.

În luna mai, după retreat-ul comunităţii, am aflat cu surprindere ca urmează să fim părinţi. La început, am crezut că noul statut, noile responsabilităţi ne vor depărta şi mai mult de visul nostru. Nu ne înţelegeţi greşit! Iubim copiii, slujim printre copii, suntem gata să lăsăm totul pentru a duce speranţa lui Dumnezeu printre copii – dar am crezut pentru o vreme că familia noastră avea să se mărească mult mai târziu, şi că lucrul aceste se va face prin adopţie. Ne visam tot timpul aducând în casa noastră copii dintre cei pe care din păcate nu îi doreşte nimeni.

De la vestea că urma să fim părinţii propriului nostru copil până la momentul în care citiţi aceste rânduri a urmat o perioadă în care am simţit că trebuie să ne întrebăm din nou care este drumul pe care vrea Dumnezeu să îl urmăm. Am trăit cu îndoiala că ceea ce auzisem până atunci de la El fusese doar un plan plăsmuit de minţile noastre. Ne-a fost cu atât mai greu cu cât starea fizică şi emoţională a soţiei mele s-a înrăutăţit nu doar din cauza simptomelor normale pe care le aduce o sarcină. Trecutul de depresie al Cristinei şi-a spus cuvântul şi de această dată, iar depresia prenatală obişnuită în alte cazuri s-a transformat într-o stare foarte alarmantă.

Vă povestim aceste lucruri nu pentru a vă întrista, ci pentru a arăta cât de mare este Dumnezeu mai ales în încercări! Vă împărtăşim câte ceva din această încercare pentru a vă bucura de bucuria care ne umple acum inimile! Teama de noile provocări nu a dispărut şi credem că e o teamă bună, dar mai presus decât teama este încrederea că Dumnezeu este cu noi la fiecare pas, că în chemarea în lucrare vom fi chiar şi mai dependenţi de El acum că familia noastră se va mări, încrederea că ceea ce face El este perfect în vieţile celor care vor să trăiască pentru Cer.

Eu voi fi tată! Şi am simţit acest lucru poate mai bine în momentul când aparatul sofisticat al medicului ne-a arătat un trupuşor mic, abia format, al unei fiinţe care părea că ne salută. Mi-au dat lacrimile când am văzut micul omuleţ care parcă se juca în mediul în care trăieşte pentru o vreme, împingându-se cu picioruşele ca apoi să alunece de parcă s-ar fi aflat pe un tobogan. Fiinţa aceea de 5 cm ne va schimba viaţa şi povestea noastră de dragoste va deveni şi mai mult o aventură. E un dar de la Dumnezeu, un dar care ne va însoţi peste tot de acum. Peste aproximativ cinci luni vom ţine în braţe puiul de om care acum se formează, care în fiecare clipă primeşte trăsăturile imprimate de Dumnezeu.

Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut în chip tainic, ţesut în chip ciudat ca în adâncimile pământului.

(Psalm 139:15)

Scrisoarea aceasta a cuprins veşti doar despre mine şi familia mea. Închei doar punctând câteva lucruri despre comunitate.

-       Copiii mici asistaţi de Cuvântul Întrupat vor fi în tabără la Lepşa în perioada 22 – 28 august. Taberele  sunt ocazii deosebite pentru ei. Pentru o săptămână, au ocazia de a fi departe de problemele prea grele cu care se confruntă zi de zi. Sunt într-un cadru sănătos în care simt că sunt iubiţi şi apreciaţi, un cadru în care pot experimenta vindecarea şi iubirea lui Dumnezeu. Tema acestei tabere va fi „Roadele Duhului Sfânt.”

-       Anunţăm cu bucurie începerea programului de alfabetizare pentru adulţi. Printre părinţii copiilor asistaţi de noi se află părinţi care au realizat singuri nevoia lor de a învăţa să scrie şi să citească. Deşi târziu, ei sunt gata să depună efortul de a fi elevi într-o bancă, de data aceasta nu de şcoală în sensul ei tradiţional, şi să înveţe literele. La sediul centrului, de trei ori pe săptămână, un număr de şase adulţi învaţă să scrie, depăşind un mare gol din viaţa lor. Graţie unui program special de dezvoltare cognitivă, ei reuşesc să înveţe până la zece litere pe zi. E un tablou frumos acela în care un adult, uită pentru o vreme de autoapărarea cu care a trăit pentru mulţi ani şi, entuziasmat, silabiseşte versete din Scriptură, sau din alte scrieri, descoperind pentru prima dată adevăruri despre care doar auzise de la alţii.

Mai multe despre acest proiect puteţi citi aici.

Postarea scrisorilor de rugăciune pe blog oferă posibilitatea să îmi scrieţi, adresând eventuale întrebări. Sunt deschis şi bucuros să vă răspund. J

 

Cu mulţumire pentru că sunteţi alături de mine pe acest drum,

Bogdan Chelariu, slujitor şi viitor tată!

Fiţi binecuvântaţi!

Martie 2011

Începutul de an totdeauna este plin de planuri, promisiuni şi juruinţe. Personal, am facut şi eu acest lucru dorind să mă apropii mai mult de Dumnezeu şi fiind mai asemenea lui Isus.

Ca şi comunitate (Cuvântul Întrupat), unul din lucrurile pe care ni le-am propus a fost să ne dezvoltăm mai mult spiritual. Am început prin a studia mai multe articole, printre care şi „Ce înţelegem prin Împărăţia lui Dumnezeu” – de David Chronic. Acest articol a fost foarte provocator pe mine; am înţeles mai bine ce spune Biblia despre Împărăţia lui Dumnezeu. Am fost provocat de întrebarea: „Cum sunt eu un semn al Împărăţiei Lui în comunitate şi în lume?”. Mă gândesc la Împărăţia lui Dumnezeu şi la modul în care este total opusă faţă de împărăţia lumii. Împărăţia Dumnezeului Triun oferă o relaţie de dragoste reciprocă, nu o putere ierarhică. Împărăţia Trinităţii oferă libertate, nu dominare. Împărăţia Tatălui, a Fiului şi a Duhului este unde dreptatea şi pacea se sărută (Psalmul 85:10) şi unde toate lucrurile sunt reînnoite (Apocalipsa 21:5). În împărăţia lui Dumnezeu, domnie înseamnă eliberare, şi nu dominare. Pe cruce, Isus confruntă, provoacă şi biruieşte toate puterile cu care se luptă. Pe cruce, Isus dezarmează şi demască puterile şi domniile (Coloseni 2:14-15) . Meditând la cuvântul Său, împărăţia Lui răspunde total diferit de cum ne aşteptăm noi.

„Cum pot eu să fiu un semn al Împărăţiei Lui?”. În comunitate printre copiii pe care îi slujesc pot să răspund, să vorbesc, să mă joc, să iubesc şi să reacţionez diferit faţă de cum se aşteaptă ei. Prin purtarea mea plină de dragoste faţă de ei, eu cred că Dumnezeu se atinge de inima lor şi produce o schimbare în viaţa lor. Această schimbare poate fi un semn al împrăţiei lui Dumnezeu în Valea oraşului, transformând familiile copiilor pe care îi slujim. Această transformare a comunităţii din Valea oraşului este un semn al împărăţiei lui Dumnezeu în oraşul Galaţi. Cred că aşa pot fi un semn al împărăţiei Lui.

Mulţumesc pentru spijinul în rugăciune şi că sunteţi alături de mine în lucrarea Lui. Dumnezeu răspunde la vremea potrivită de El.

Motive de rugăciune:

- Înţelepciune în administrarea resurselor pe care ni le dă Dumnezeu;

- Sănătate pentru copiii care frecventează Centrul Comunitar, mulţi copii au fost internaţi sau au fost bolnavi acasa cu răceli uşoare sau gripă;

- Să fiu (fim) un semn al împărăţiei lui Dumnezeu în comunitate, Valea oraşului şi oraşul Galaţi.

În Hristos,

Bogdan Chelariu

Scrisoare de rugaciune decembrie 2010

Am intrat deja în luna decembrie, cu multe evenimente, sărbători şi cadouri. Mă uit în jur şi mi se pare că parcă şi noi, urmaşii lui Hristos, tindem să ne depărtăm încet încet de adevărata semnificaţie a acestor sărbători. Încercăm să pregătim o masă plină cu toate mâncărurile tradiţionale şi aşteptăm prietenii sau rudele. Apoi pregătim cateva cadouri pentru cei apropiaţi şi ne spunem „La mulţi ani”, „Crăciun fericit” sau „Merry Christmas” ca să fim mai moderni. Şi sărbătorim ziua de naştere a lui Isus fără să-L invităm.

            Mă gândesc la Fiul lui Dumnezeu care s-a întrupat şi a venit pe pământ pentru noi. Tabloul naşterii Lui a fost destul de sumbru: fără personal medical, fără trusou, nu într-un salon încălzit, ci aşa cum citim în Luca 2:7, într-o iesle, „pentru că pentru El nu mai era loc în casa de poposire. El, Regele, venise pentru noi, dar noi nu am avut loc sau timp pentru El. Suntem ocupaţi cu evenimentele, mesele, cadourile şi uităm să-L sărbătorim, să ne oprim şi să deschidem uşa, să-L primim în mijlocul familiei noastre. Isus caută şi azi un loc unde să se nască, să doarmă, să mănânce, să facă baie, să fie iubit dar astăzi, El face acest lucru prin persoana „celor mai neînsemnaţi” dintre oameni (Matei 25:35-46).

            În luna care a trecut am avut multe activităţi şi responsabilităţi. Programul meu este împărţit în două: o parte a timpului o dedic problemelor administrative, iar în cealaltă sunt educator. Atunci când se poate, încercăm să îi asistăm pe copii la lecţii în formula „unu la unu”. Băiatul de care mă ocup eu în acest fel este în clasa a IV-a. În timpul pe care îl petrec cu el, realizez câtă nevoie este de lucrarea lui Dumnezeu în viaţa lui, atât cât priveşte şcoala, situaţia lui familială, cât şi fiinţa lui.

            Mulţumesc celor care s-au rugat pentru mine şi motivele de rugăciune aduse. Doar prin puterea Lui am reuşit să-mi îndeplinesc responsabilităţile.

- Consiliul Local Galaţi a aprobat dosarul pentru Subvenţia dată prin Legea 34;

- Copiii noi se integreză încet dar sigur şi avem bucuria să vedem cum Dumnezeu lucreză în viaţa lor;

- Totul este bine cu „Fetiţa Ispas” care îi va face părinţi pe Bela şi April.

Motive de rugăciune:

-  Înţelepciune în continuare în administrarea resurselor pe care ni le dă Dumnezeu;

- Evenimentele care au loc la Centrul comunitar „La Vale” în perioada urmatoare: serbare cu copiii asistaţi aici şi cu colegii/clasele lor (vor fi prezenţi 70 de copii), serbare cu copiii şi familiile lor şi apoi noaptea de Crăciun pe care o petrecem împreună. Vrem ca Dumnezeu să fie prezent peste evenimente şi să se nască în inimile lor.

- R., băiatul cu care fac teme, a avut tot felul de probleme în drumul pe care îl face de la şcoală la centru şi apoi spre casă. Cum nu pot fi cu el în fiecare clipă, nu pot decât să îl încredinţez în mâna lui Dumnezeu pentru protecţie, şi să vă cer dumneavoastră să vă rugaţi pentru el.

În Hristos,

Bogdan Chelariu

Scrisoare de rugaciune

Prima scrisoare de rugăciune din viaţa mea! Prima lună ca angajat full-time la Fundaţia Cuvântul Întrupat.

După cum aţi citit poate în scrisorile altora de aici, m-am alăturat acestei comunităţi de puţină vreme. A trecut deja o lună plină de activităţi, o lună în care a trebuit să asimilez multe cunostinţe şi să iau în primire multe responsabilităţi.

Ar fi potrivit să spun aici câteva lucrui despre mine: vin dintr-o familie de creştini evanghelic, fiind al doilea dintre cei opt copii. L-am cunoscut pe Dumnezeu în 2000, într-o tabără creştină, când am fost provocat să pierd totul pentru Isus, să renunţ la mândria mea, la ce vroiam eu să fac cu viaţa mea, ca să-L câştig pe Isus.

În anul 2004, am ajuns oarecum din greşeală la Cuvântul Întrupat, însoţind de fapt pe altcineva care vizita acest centru. Deşi la început nu mi-a plăcut nimic aici, am ajuns să mă îndrăgostesc de acest loc şi m-am implicat în diferite activităţi: ca voluntar în timpul liceului, iar mai târziu, împreună cu soţia mea în cadrul deprtamentului Advocacy (pentru care încă nu am găsit un cuvânt bun în limba rămână J). Unul din lucrurile care m-a atras în această comunitate a fost accentul pus pe oameni şi prin urmare pe relaţii – şi nu pe programe. Între oamenii de la Cuvântul Întrupat am înţeles inima lui Dumnezeu pentru cei săraci şi pasiunea Lui pentru lumea noastră zdrobită.

În 2010, i-am cunoscut pe Chris şi Phileena Heuertz, despre care auzisem foarte multe lucruri. Întâlnirea cu ei şi timpul petrecut împreună au fost pentru mine un moment important în care am realizat că o mare parte din cunoştinţa mea despre Dumnezeu, credinţă, slujire, Biblie era bazată mai mult pe descoperirile altora şi nu pe experienţele mele. S-a produs în mine o transformare. Cărţile lui Chris: Simple Spirituality şi Friendships at the margins m-au ajutat mult să înţeleg modul în care îi iubeşte Isus pe cei marginalizaţi. Am realizat încă o dată chemarea mea în lucrarea pe care o desfăşoară Cuvântul Întrupat.

            Retragerea comunităţii din primăvară, 2010 m-a ajutat foarte mult în discernerea chemării mele.

În acest an, în umblarea mea cu Isus am vrut să las toate problemele mele în mâna Lui şi să am credinţa că El îmi va purta de grijă. Dar am încercat ca Uza (2 Samuel 6:5-7) să pun umărul la chivotul lui Dumnezeu, să încerc să fac tot eu lucrurile; bineînţeles că nu am reuşit şi am rămas şi în viaţă.

Am hotărât împreună cu soţia mea câţiva paşi pe care ar trebui să-i urmăm pentru a ne pune mai mult la dispoziţia lui Dumnezeu şi în mintea noastră, aceşti paşi erau ordonaţi ca prioritate. Erau 1, 2 şi 3. Din nou, ordinea Lui nu era nicidecum ordinea noastră. Când au început să se întâmple lucrurile, paşii au fost 3, apoi 2 şi apoi 1. Astăzi centrul „La Vale” este locul în care cred că trebuie să fiu iar responsabilităţile administrative şi financiare pe care mi le asum sunt cele prin care vreau să Îl pot sluji pe Dumnezeu aici.

Mă aflu în faţa unei etape noi în viaţa mea, în care voi avea mai multe responsabilităţi. Sunt încântat de ceea ce mi se întâmplă şi aştept să descopăr ceea ce are Dumnezeu pentru mine de acum înainte.

Motive de rugăciune:

-          întelepciune în aministrarea resurselor pe care ni le dă Dumnezeu;

-          aprobarea dosarului Subvenţiei în temeiul Legii 34 de către Consiliul Local Galaţi;

-          copiii noi veniţi să fie atinşi de dragostea lui Dumnezeu prin noi;

-          protecţie pentru bebeluşul Ispas – April şi Bela s-au mutat în aceasta toamnă în Statele Unite.

Cu respect şi mulţumire,

Bogdan Chelariu